Jump to Recipe Print Recipe

Parca a trecut o viata de om de cand nu am mai scris pe blog. Atat de multe s-au intamplat, atat de mult lumea s-a schimbat, eu m-am schimbat… Imi aduc aminte ca acum multi ani mergeam frecvent in Asia si mi se parea ciudat sa vad oameni mergand pe strada cu masti pe fata. Ma gandeam ca au alergii, raceli banale…Ma intrebam cum pot respira… Cine si-ar fi inchipuit ca va deveni un soi de normalitate a timpului prezent?

Ultimul an a fost o revelatie, o redescoperire. Calatoria mea spre mine. Am avut in sfarsit timp sa ma regasesc, sa ma ocup altfel de mine, de ai mei, de pasiuni la care doar visam. Am invatat sa apreciez timpul si timpurile. Sa ma bucur de prezent, sa multumesc si sa ma rog sa ne fereasca Domnul de mai rau.

Am gasit alinare, consolare, speranta, fericire, inspiratie in raze de soare, in flori, in culori, design si arome, dar cel mai mult am savurat fiecare clipa pe care am petrecut-o alaturi de ai mei, de Lady S si baietii mei mari de-acum, 22 si 17 ani. M-am bucurat (la modul pur egoist – mamos) ca i-am putut avea acasa,  ca am putut vorbi cu ei, ca i-am ascultat, i-am vazut cum evolueaza, mi-am incarcat sufletul cu vocile lor, cu poznele lor, cu povestile lor de iubire, de viata. Parca mi s-a oferit un ragaz, inca o pastila de fericire, de amintiri cu noi toti, cu NOI, inainte sa plece la studii, inainte ca, vorba lui Lady S a mea, sa paraseasca cuibul… Cat despre Lady S, e o minune de fetita  <3

Mi-am creat gradina pe care o visam

Trandafiri superbi, plante aromatice organice, flori comestibile (bio), fructe rosii, hortensii magnifice, iarba japoneza, helleborus si multe, multe alte minunatii… Le-am studiat, le-am ales, le-am plantat, le-am ingrijit. Le iubesc. Banuiesc ca a fost un soi de terapie. Terapie din dragoste pentru frumos, avand la baza si ceva (mai multa) munca fizica :)

In fine, fiecare om resimte aceasta perioada diferit si reactioneaza diferit. Stiu ca nu exista retete universale pentru a depasi o criza, cu atat mai mult o pandemie, insa exista lucruri care ne pot aduce bucurie si sper ca va voi readuce acum un zambet si pofta de viata. Cel putin, pofta de mancare :)

Reincep blogul cu o reteta simpla, dar plina de savoare, intens condimentata. Arome si culori de toamna. Crema onctuoasa de dovleac cu tamarind si „floricele” crocante de amarant. Perfectiune! Pofta buna!

 

Supă cremă de dovleac cu tamarind si amarant

Delicioasa

Supa crema de dovleac cu pasta de tamarind si "floricele" de amarant

O rețetă exotică de supă cremă de dovleac, transformată complet de aciditatea fină a pastei de tamarind și servită cu "floricele" crocante de amarant expandat. Comfort food la superlativ pentru zilele de toamnă-iarnă!
Print Recipe Pin Recipe
Prep Time 15 minutes
Cook Time 25 minutes
Servings: 4 portii
Course: aperitiv, crema, supa
Cuisine: fusion, orientala
Ingredients Method Notes

Ingredients
  

Pentru supa cremă:
  • 500 g dovleac
  • 1 lingură ulei de măsline
  • 1 lingură boabe de muștar
  • 1/4 lingură semințe de chimen
  • 1,5 cm rădăcină de ghimbir rasă prin răzătoarea fină
  • 1 lingură curry
  • 3 căței de usturoi pisați
  • 1 ceapă albă tăiată mărunt
  • 1 linguriță piper cayenne măcinat
  • 1 lingură curcuma
  • 1 lingură boabe de coriandru
  • 250 ml apă fierbinte
  • 1 lingură pastă de tamarind
  • Sare după gust
Pentru servire & decor:
  • 1 cană boabe de amarant
  • Coriandru verde sau pătrunjel verde după gust
  • Puțin iaurt opțional

Method
 

  1. Într-o cratiță se încinge uleiul de măsline și se adaugă semințele de chimen și boabele de muștar. Se amestecă constant până când semințele încep să „sară”. Se adaugă imediat ceapa tăiată mărunt, usturoiul pisat, ghimbirul ras și pudra de curry, amestecând bine până când ceapa devine transparentă.
  2. Peste baza aromată se adaugă piperul Cayenne, boabele de coriandru și curcuma. Se amestecă bine pentru a elibera uleiurile volatile din condimente, apoi se adaugă cuburile de dovleac. Se asezonează totul cu sare și se toarnă apa fierbinte. Se acoperă cratița cu un capac și se lasă la fierbinte, la foc mic, până când dovleacul este complet gătit și moale.
  3. Când dovleacul s-a înmuiat, se adaugă pasta de tamarind în oală și se mai lasă să fiarbă totul timp de 1 minut. Se ia cratița de pe foc și se toarnă conținutul într-un blender (în mai multe tranșe, dacă este necesar). Se mixează la viteză mare până când se obține o cremă extrem de fină și onctuoasă.
  4. Se încinge foarte bine o tigaie uscată (fără ulei). Se toarnă boabele de amarant astfel încât să se așeze într-un singur strat subțire. Se amestecă des. Când încep să „înflorească” și să expandeze, boabele au tendința să sară – folosește un capac ținut ușor deasupra tigăii ca scut, fără a o acoperi complet. Când își măresc volumul și devin albicioase, sunt gata. Se scot imediat într-un castron și se repetă procesul pentru restul boabelor.
  5. Supa cremă caldă se toarnă în boluri. Se servește decorată generos cu frunze proaspete de coriandru sau pătrunjel verde, un strop de iaurt cremos și „floricelele” crocante de amarant.

Notes

Pentru a avea un preparat vegan/de post, folositi iaurt vegan.

 

Supă cremă de dovleac cu tamarind si amarant

Ce este tamarindul și cum transformă această supă?

Dacă nu ai mai folosit pastă de tamarind până acum, gândește-te la ea ca la un mic secret exotic care aduce echilibru. Extras din păstăile unui copac tropical, tamarindul oferă o aciditate fructată absolut superbă, cu note subtile de curmale și prune acrișoare. În mod tradițional, supa cremă de dovleac poate deveni uneori prea dulce sau grea; adăugarea tamarindului taie acea dulceață intensă a dovleacului plăcintar, transformând fiecare lingură într-o explozie de prospețime. Îl găsești ușor sub formă de pastă în magazinele cu specific asiatic sau în raioanele internaționale și rezistă excelent în frigider.

Magia boabelor de amarant: Popcornul miniatural

Amarantul este o pseudo-cereală străveche, iubită încă de pe vremea aztecilor pentru proprietățile sale nutritive extraordinare. Dincolo de beneficii, farmecul lui pur stă în modul în care se transformă la căldură. Când ating tigaia încinsă, boabele minuscule explodează instantaneu în cele mai simpatice și fine „floricele” albe pe care le-ai văzut vreodată. Au o aromă discretă, ce amintește de nucă prăjită, și oferă acea textură crocantă (crunch ) absolut necesară pentru a pune în valoare catifelarea supei.
Pentru mine, prepararea acestei supe aduce mereu în bucătărie o aromă caldă de vacanță. Este acel gen de mâncare-poveste care te transpune instantaneu pe o terasă însorită din Asia îndepărtată, chiar dacă afară vântul toamnei scutură ultimele frunze din grădină. O cană de supă aburindă, zâmbetele celor dragi în jurul mesei și o călătorie a simțurilor care transformă o zi obișnuită într-un moment de prețuit.

Bine v-am regasit! Mi-a fost dor de voi!