Au trecut ceva zile de cand nu am mai intrat pe blog sau pe facebook. Poate va intrebati de ce? Am pornit sa hoinarim prin tara, prin locuri de poveste incarcate de emotie si istorie. Am plecat la ceas de seara, fara prea multa planificare, iar ceea ce trebuia sa fie o excursie de 2 nopti, s-a transformat rapid in saptamana. Singurul regret e ca nu apuc sa fac atat de multe fotografii cat as vrea, Lady S ocupandu-mi mainile, la propriu si la figurat, full time. Lasand la o parte faptul ca telefonul meu a cedat  (sunt la o cura fortata de detox telefonic :) ), iar hainele de vara pe care le am la mine nu fac fata celor 10-18 grade de prin locurile pe unde suntem (asa „asortata” n-am fost vreodata, cu toate tricourile si bluzele pe mine in acelasi timp, doar doar ma incalzesc :); cine se astepta sa se inveleasca in plapuma noaptea?) toate sunt bune si frumoase.
Am ajuns la pensiunea din tinutul Neamtului pe la 1 noaptea, bebe dormea dusa, dar tot mi-a zambit fericita cand am pus-o in pat, apoi a readormit cu mamica ei (moi) in brate :) A doua zi dimineata, un mic dejun bun pe terasa scaldata de soarele diminetii, admirand colinele domoale si capitele de fan. O plimbare scurta si baietii au ochit calutul care pastea pe varful dealului in “gradina” lui. „Hai mami, hai sa vedem calutul.” Gazda noastra ni l-a prezentat pe calutul Petrica, apoi am zarit-o pe Trifoias, vaca grasana. Dupa ce am admirat porumbeii, gastele, ratele, curcanul si curcile, am zis sa  incheiem turul vizitand vitelul si iepurii. Intram la viteluc, si, in timp ce pustiul meu mic il mangaia, apara mandra mama Trifoias. Cu coarnele inainte, vine langa puiul ei. Initial am crezut ca vine sa-i dea un pupic, insa ea dorea sa stea la umbra si sa manance. Toate bune si frumoase, numai ca mama Trifoias ne bloca iesirea :) Se asezase strategic exact in usa grajdului, jumatate in interior si jumatate afara, rumegand linistita. Picture this: noi tot familionul, inclusiv Lady S si gazda, in grajd, iar fundul lui Trifoias afara :) Hai de misc-o de acolo :)  Dupa ceva “lupte”, a reusit gazda sa urneasca vaca, iar noi am  evacuat grajdul „parfumat”, biciuiti usor de coada vacii :D
Cam asa a debutat vacanta noastra pe plaiuri mioritice.  Ploaia ne-a insotit peste tot, ca o binecuvantare, racorind pamantul si inviorand aerul. Am vizitat manastiri si schituri pline de liniste, unde sentimentul de pace este covarsitor. Chipurile luminoase si senine ale maicilor si ale calugarilor insufletesc locurile. Imi doresc mult sa revin curand  cu o postare despre aceste locuri de poveste.
In rest, suntem bine, baietii mei dragi sunt din ce in ce mai mari si mai ghidusi, transformandu-se pe zi ce trece in barbatei dornici de adrenalina si petreceri :) iar lui Lady S i-a iesit primul dintisor si se ridica in maini si genunchi, pregatindu-se cu zor pentru mersul de-a busilea. Din cand in cand ne uimeste cu cate un „da” categoric sau cu un „ma-ma” sacadat :) Unde mai pui ca se tot arcuieste sa o pun pe jos sa paseasca. Incetisor, bebe mic si scump, unde te grabesti?
 
 

Sa revenim la subiectul postarii: placinta cu piersici :) Am descoperit aceasta reteta minunata intre postarile Yummy Mummy, am adaptat-o usor si am obtinut placintele individuale absolut delicioase. Pentru aluat am ales sa folosesc reteta Marthei Stewart. Minunatii delicioase, placintele surpriza, inundate in Amaretto, dar numai pentru adulti, servite fierbinti cu frisca si inghetata de vanilie. Cum ma intorc in Bucuresti, primul desert pe care il fac, tot placintele cu piersica si Amaretto. Pofta buna!
 
 
 
[gmc_recipe 13975]
 
 
 
Pofta buna!
Cu drag,
Delicioasa