A venit vara… Calendaristic, nu inca, insa caldurile de 30 de grade C la inceputul lunii mai, ma duc cu gandul la vara… La vacanta… La briza marii… La nisipul fierbinte… Viseaza, Deli, viseaza… :) Abia astept sa o vad pe my little Lady S in apa marii, sa vad daca va inota cu la fel de multa pofta ca in cadita. Cadita care, intre noi fie vorba, devine neincapatoare pentru broscuta mea mica. De ce broscuta? Pentru ca o data intrata in apica, incepe sa dea cu disperare din picioare, parca ar vrea sa vada cat de repede poate ajunge la albinuta termometru care o asteapta pe marginea caditei. Si inoata, si inoata, si eu sunt cu ochii in 4 sa nu dea cu fruntea de marginea caditei, sau, mai rau, sa ia vreo gura de apa… Si cand te gandesti ca pana la baia de pupici, urla ingrozitor imediat ce simtea apica :) Mie imi place soarele, insa nu suntem foarte buni prieteni, avand intoleranta solara. Anul acesta insa, dupa ce am citit cateva articole ale Dr Mercola privind efectele vitaminei D asupra organismului, m-am camuflat in crema cu protectie solara si am iesit afara mai mult decat de obicei. Cu S, bineinteleles. Si stam aproape toata ziua afara, ascultam pasarelele, ne mai ascundem la umbra, admiram soparlitele verzi albastrui care lenevesc prin curte, suntem in armonie cu natura. In privinta cremei de soare, am zis sa folosesc anul acesta creme bio, sa evit chimicalele. Oare am facut bine? Am luat de la Plafar o crema organica, italieneasca. Entuziasmata, m-am pregatit de iesirea la soare, dar ce sa vezi, crema este atat de alba, incat pielea mea, si asa alb spre mov cand nu sunt bronzata (si nu prea ma bronzez :)), devine alb pur. Nu se intinde deloc, nu se omogenizeaza, ramane masca si are o textura foarte densa, ca un fond de ten gros. Toata viata am evitat fondul de ten, tocmai din cauza diconfortului pe care mi-l creaza. Nu ar fi o problema in curte, dar mai iesim si noi prin parc, pe la piata, magazine. Scary :) Problema nr 2, la dus, crema nu se lasa spalata… Poate ar trebui sa se vanda in set cu vreun demachiant special sau un gomaj, ceva, pentru ca apa si sapunul, oricat de organic ar fi acesta, nu indeparteaza “masca”. Prin urmare, am trecut din nou la crema mea pentru intoleranta solara, pana voi descoperi ceva organic mai bun, sau mai bine zis, mai prietenos cu pielea mea. Dragi mamici, daca ati descoperit creme organice prietenoase cu pielea noastra si a bebelusilor, atunci va rog sa ne spuneti si noua.


In weekend am pregatit o tarta cu lamaie, capsune si menta, raw vegana. Am vrut un desert pe care sa il pot pregati foarte repede, rece, cu efect placut racoritor. Menta a ajuns in reteta decorativ, initial, apoi am gustat si m-am hotarat sa o includ categoric in reteta. Ne place gustul mentei proaspete. Poate la urmatoarea tarta folosesc melisa, un fel de menta cu gust mai domol, usor lamaios, foarte placut. Din fericire, dupa ce sotul meu, din exces de zel, mi-a curatat gradina de toate plantele aromatice, crezand ca sunt buruieni, melisa a reaparut, a renascut. Prajituri, infuzii si ice tea scrie pe ea. Numai sa vad cum o stapanesc, melisa crescand ca menta, raspandindu-se fara control pe gazon. Sa revenim la tarta. Crema tartei este onctuoasa, un mousse fresh, cu avocado, lamaie si bucatele de capsune, cu aroma de vanilie. Blatul este crocant, din migdale si stafide aurii, cu gustul usor caramelizat de siropul de artar. Dulce doar atat cat sa fie in armonie cu crema de lamaie si avocado, acrisoara si racoritoare. Decorati cu multe multe capsune, dar asigurati-va ca nu aveti un pustiulic mic si blond pe langa voi, care sa manance aproape toate capsunele cand nu sunteti pe faza si sa trebuiasca sa improvitati un decor cu numai o capsuna salvata :) “Ei, lasa mami, ca arata foarte bine tarta asa. Ba arata si mai bine fara capsune deasupra. Pot sa o iau si pe asta?” Pofta buna!
P.S. Am obtinut 3 tarte cu diametru de 12 cm si un „surplus” de 1 pahar de crema de lamaie. Am amestecat crema de lamaie ramasa cu 4 linguri de cacao si putin sirop de artar si am obtinut un mousse ciocolatos bonus. Un bonus delicios ♥

Tarta cu lamaie, capsune si menta

Ingrediente

Baza tarta

  • 250 g migdale crude
  • 4 - 5 linguri stafide aurii (tinute o ora in apa rece)
  • 4 - 5 linguri sirop de artar

Crema

  • 500 g caju crud (inmuiat in apa 3-4 ore)
  • 1 avocado (copt, dar verde, fara urme maronii)
  • 4 lamai mari (sucul si coaja fin rasa) (daca nu sunt bio, atunci lamaile trebuie bine spalate si frecate cu o perie, pentru a indeparta ceara )
  • 2 linguri unt de cocos (incalzit foarte usor deasupra unui vas cu apa calda pentru a deveni lichid; nu trebuie incalzit mult, va deveni lichid imediat)
  • 1 lgt esenta vanilie
  • 4 - 5 capsune (taiate cubulete mici)

Decor

  • capsune
  • menta proaspata (taiata marunt)

Mod de preparare

1. Intr-un blender mixam migdalele, siropul de artar si stafidele bine scurse de apa, pana obtinem un amestec destul de consistent, dar nu foarte fin (luatul tartei sa fie usor crocant).
2. Punem aluatul in forma si il presam bine pentru a obtine baza tartei.
3. Amestecam bine in blender caju-ul scurs de apa, avocado, esenta de vanilie, sucul de lamaie si coaja de lamaie. Cand obtinem o crema cu o consistenta fina, ca un mousse, adaugam untul de cocos si mai amestecam putin. Incorporam capsunele, amestecand usor cu o spatula din silicon. Punem crema peste blatul tartei, presam usor si pastram tarta la frigider minim 1 ora.
4. Chiar inaintea servirii decoram tarta cu menta si capsune, eventual inca putina coaja de lamaie. Pofta buna!

Nota

Reteta raw vegana/hrana vie/de post.