Cateva zile de liniste si hoinareala prin Delta mi-au limpezit gandurile si mi-au umplut inima de bucurie. Plimbarile cu barca, vantul care-mi mangaia fata, calmul adierii, frumusetea culorilor, salbaticia locurilor, pasarile elegante, salciile, stuful… Fericire. Am reusit sa fiu eu cu mine, desi in permanenta am fost toti 5 :) Am vazut Delta prin lentila aparatului foto, incantata de lumina, de culoare, de sunete si de miscare. Din miile de fotografii, cu greu am ales cateva pe care sa vi le impartasesc.

Plecam  din Bucuresti pe la 10, sperand sa ajungem la Tulcea la timp pentru a ne imbarca spre pensiunea Delta Boutique. Reusim :)  Suntem nerabdatori. Ne-am invaluit in nori de spray bio anti tantari si ne bucuram ca nu suntem atacati. Ne minunam cat de eficiente sunt spray-urile. Mai tarziu aveam sa realizam ca adevaratul atac al tantarilor incepe odata cu apusul soarelui :) 
 
Drumul cu barca dureaza 1 ora si jumatate si suntem foarte incantati de aventura care ne asteapta. Lasam in urma santierul naval, macaralele, oamenii… Lady S priveste incantata peisajul deosebit. Deocamdata apa, multa apa, vapoare mari, barcute, salcii… Din loc in loc casute de pescari… Incepe visul…
 

Descoperirea Deltei a fost magica… Plimbarile cu barca, pasarile (egrete elegante, tiganusi, cormorani, berze, lebede, rate si gaste salbatice si multe, multe altele), bogatia de plante, stuful, gospodariile pescarilor, barcile pitoresti si cele mai minunate apusuri de soare ♥

Cat despre mancare… O, ii duc dorul… :) Eu am fost setata pe  peste si am savurat fiecare delicatesa cu o deosebita placere. De la ciorba de peste lipoveneasca, la icre, saramura, somn prajit, hamsii si, preferatul meu, storceagul de peste… Baietii mei insa au incercat si alte bunatati de la pensiune, si le-a placut in mod deosebit iepurele si pieptul de pui cu sos de mustar.  Pofticiosi, ce sa faci… :) Cat de delicioasa a fost mancarea? Sa spunem asa: Lady S este destul de pretentioasa in alegerile ei, dar  dimineata, cand o intrebam ce vrea sa manance la micul dejun, spunea: peste mic! Adica hamsie. Dezamagita ca nu avem hamsie la micul dejun, cerea ciorbita de peste. Cum nici aceasta nu era solutia, cerea peste mare :)  Daca e Delta, atunci peste sa fie :)

O noua zi. Dupa o plimbare de vis pe canale pline de nuferi, ajungem la caruta trasa de doi cai obositi. Trecem printr-un sat cu ulite de nisip.  Ador casele simple, majoritatea din lut, acoperisurile din stuf, decoratiunile minimale, din lemn, culorile care predomina, albastru si verde, menite parca sa accentueze auriul nisipului si al capitelor de fan arse de soare. Gradini cu flori rosii.  Barci de pescari transformate in jardiniere. Cai si Dacii „decapotabile” care fac senzatie :)   Incet, strabatem satul si cea mai nordica padure subtropicala din Europa ni se dezvaluie.  Padurea Letea, unica,  misterioasa. Plopi, stejari, frasini, salcii, copaci contorsionati pe care pun stapanire liane. Strabatem padurea pentru a ajunge la impresionantul stejar de 100 de ani, o adevarata sculptura a naturii.  Dune de nisip… Cai salbatici… Multa, multa liniste… Senzatia ca am vazut mult prea putin, totusi…

 

Sulina, o calatorie spre locul magic unde Dunarea se varsa in mare… Ma invaluie o ciudata senzatie de intoarcere in timp. Timpul pare sa fii incremenit aici. Cladirile, barcile, atmosfera, totul pare rupt din trecut.  Trecerea in mare, realizata pe nesimtite… Dunarea devine din ce in ce mai larga, digul continua sa existe, pazit de pescarusi… Dintr-o data, epave… Ironic, pe epava scrie cu litere mari, safety first… Valurile se fac simtite. Marea… Da, este marea… O alta epava… Emotii… Delfini care nu se lasa fotografiati. Valurile leagana puternic ambarcatiunea, o sperie pe Lady S, si pe mine, ce-i drept. Atat de mici intr-o lume atat de mare…

Ne intoarcem si oprim la plaja din Sulina. Nisip fin, auriu, apa calda, liniste. Relaxare. Apune soarele. Baietii inoata, sirena noastra se joaca fericita in nisipul umed.Trebuie sa ne intoarcem la Crisan, la pensiune, pana la lasarea intunericului. Ne desprindem greu, dar, cu toate hamsiile savurate pe plaja, lesinam de foame… E momentul sa plecam.  O cina la lumina lunii. Luna albastra… A doua luna plina intr-o luna calendaristica. Magica si ea… Mi-e dor de Delta. Nesperat de dor. Sper sa revenim curand. Ne asteapta Chilia veche, Sfantul Gheorghe, pelicanii si preferatele mele egrete… Cele mai frumoase apusuri de soare…  Ah, si mancarea!

Descoperirea Deltei a fost magica… Plimbarile cu barca, pasarile (egrete elegante, tiganusi, cormorani, berze, lebede, rate si gaste salbatice si multe, multe altele), bogatia de plante, stuful, gospodariile pescarilor, barcile pitoresti si cele mai minunate apusuri de soare ♥