Sunt multe de spus, dar vorbele nu se lasa scrise usor… Pana cand sirul gandurilor se va aseza in matca sa, asternandu-se cuminte pe hartie, sa incercam o tarta raw cu fructe rosii. Cred ca e cel mai rapid desert, absolut delicios si sta cuminte la frigider in asteptarea clipei in care, relaxata, o poti savura… 
O tarta delicioasa si un poem la ceas de seara… Voi cum mai sunteti? Ce mai faceti? Ce faceti pentru voi? Pentru inima voastra? Pentru sufletul vostru? Simtiti cum trece timpul? Sau cum, uneori, sta in loc? Pana nu demult, ma grabeam… Acum simt ca ma opresc… Cum citisem undeva, candva: daca ma opresc, dispare magia? 

 

[gmc_recipe 15502]

 

„Am avut un vis in noaptea de Craciun.
Mergeam pe o plaja iar Dumnezeu
pasea alaturi de mine,
pasii ni se imprimau pe nisip,
lasind o urma dubla:
una era a mea, cealalta a Lui.
Atunci mi-a trecut prin minte ideea
ca fiecare din pasii nostri
reprezentau o zi din viata mea.
M-am oprit ca sa privesc in urma.
Si am revazut toti pasii
care se pierdeau in departare.
Dar am observat ca in unele locuri
in loc de doua urme
nu mai era decit una singura…
Am revazut filmul vietii mele.
Ce surpriza!
Locurile in care nu se vedea
decit o singura urma
corespondeau cu zilele cele mai intunecate
ale existentei mele:
zile de neliniste si de rea-vointa,
zile de egoism sau de proasta dispozitie,
zile de incercari si de indoiala,
zile de nesuportat…
Zile in care eu fusesem de nesuportat.
Si atunci intorcindu-ma spre Domnul
am indraznit sa-i reprosez:
-Totusi ne-ai promis ca vei fi cu noi
in toate zilele!
De ce nu ti-ai tinut promisiunea?
De ce m-ai lasat singur
in cele mai grele momente din viata,
in zilele cind aveam cea mai mare nevoie
de Tine?

Iar Domnul mi-a raspuns:
-Dragul meu, zilele pentru care n-ai vazut
decit o singura urma de pasi pe nisip
sunt zilele in care te-am purtat pe brate…”

Pasi pe nisip, o poezie de Ademar Baross, poet brazilian

 

 

SaveSave