Sunt multe de spus, dar vorbele nu se lasa scrise usor… Pana cand sirul gandurilor se va aseza in matca sa, asternandu-se cuminte pe hartie, sa incercam o tarta raw cu fructe rosii. Cred ca e cel mai rapid desert, absolut delicios si sta cuminte la frigider in asteptarea clipei in care, relaxata, o poti savura… 
O tarta delicioasa si un poem la ceas de seara… Voi cum mai sunteti? Ce mai faceti? Ce faceti pentru voi? Pentru inima voastra? Pentru sufletul vostru? Simtiti cum trece timpul? Sau cum, uneori, sta in loc? Pana nu demult, ma grabeam… Acum simt ca ma opresc… Cum citisem undeva, candva: daca ma opresc, dispare magia? 

 

Tarta cu zmeura – raw vegan/hrana vie

Ingrediente

  • fructe rosii - pentru decor

Blat

  • 200 g migdale crude (maruntite, dar nu foarte fin)
  • 5-6 lg miere (in functie de gust)
  • un praf de sare de Himalaya

Crema

  • 250 g caju crud (inmuiat minim 4 ore in apa rece, apoi bine spalat si scurs)
  • 2 lamai, sucul proaspat + coaja fin rasa
  • 1 lgt esenta de vanilie
  • 5-6 lg miere de salcam
  • 80 ml unt de cocos (adus la temperatura camerei (prin usoara incalzire la bain marie))
  • 200 g zmeura (proaspata sau congelata )

Mod de preparare

1. Amestecam toate ingredientele pentru blat, apoi le presam bine intr-o forma de tarta si pastram forma la frigider cat pregatim crema.
2. Mixam bine toate ingredientele pentru crema intr-un blender de mare putere (peste 1000 W). Turnam crema peste blatul de migdale, presaram cu fructe rosii, apoi pastram tarta la congelator.
3. Scoatem tarta din congelator cu 30 minute inainte de servire. O pastram la frigider. Pofta buna!

 

„Am avut un vis in noaptea de Craciun.
Mergeam pe o plaja iar Dumnezeu
pasea alaturi de mine,
pasii ni se imprimau pe nisip,
lasind o urma dubla:
una era a mea, cealalta a Lui.
Atunci mi-a trecut prin minte ideea
ca fiecare din pasii nostri
reprezentau o zi din viata mea.
M-am oprit ca sa privesc in urma.
Si am revazut toti pasii
care se pierdeau in departare.
Dar am observat ca in unele locuri
in loc de doua urme
nu mai era decit una singura…
Am revazut filmul vietii mele.
Ce surpriza!
Locurile in care nu se vedea
decit o singura urma
corespondeau cu zilele cele mai intunecate
ale existentei mele:
zile de neliniste si de rea-vointa,
zile de egoism sau de proasta dispozitie,
zile de incercari si de indoiala,
zile de nesuportat…
Zile in care eu fusesem de nesuportat.
Si atunci intorcindu-ma spre Domnul
am indraznit sa-i reprosez:
-Totusi ne-ai promis ca vei fi cu noi
in toate zilele!
De ce nu ti-ai tinut promisiunea?
De ce m-ai lasat singur
in cele mai grele momente din viata,
in zilele cind aveam cea mai mare nevoie
de Tine?

Iar Domnul mi-a raspuns:
-Dragul meu, zilele pentru care n-ai vazut
decit o singura urma de pasi pe nisip
sunt zilele in care te-am purtat pe brate…”

Pasi pe nisip, o poezie de Ademar Baross, poet brazilian

 

 

SaveSave