Templul lui Poseidon, Sounion

Dupa un foarte scurt sejur in Corfu, sejur despre care nu am sa povestesc pentru ca in doar 2 zile nu am vazut mare lucru, iar hotelul, desi super frumos, era „invadat” de rusi, pana si personalul era in majoritate rus, iar noi trebuia sa ne chinuim sa explicam de fiecare data ca preferam engleza, am aterizat, din nou, in Atena. Hai sa inchiriem o masina, pentru ca trebuie sa mergem la Cap Sounion, taxiuri nu sunt, drumul nu este lung si ne descurcam noi. E mai comod asa. Mai comod poate ar fi fost, daca grecul de la biroul de inchirieri nu ar fi insistat sa seteze GPS-ul in limba romana. Noi engleza, el romana… Problema? Romana „vorbita” de GPS era cel putin suspecta, copiii se tavaleau de ras cand o auzeau pe ” doamna” vorbind… OK, daca doar romana ar fi fost problema, n-ar fi fost mare bai, dar GPS-ul nu recunostea Sounion. Nu aparea pe harta. Hai inapoi la desk. Angajatul plictisit seteaza personal GPS-ul.  Sounion, venim!
Ni se parea drumul cunoscut. Hei, mergem in directia Atena. Ce fain! Uite si stadionul olimpic!… Ho-paaaaa… Se termina autostrada… Atena centru. Mai, am inebunit? Ce facem? 9 seara si noi ratacim prin Atena. Benzinarii pauza. Oprim sa intrebam.  Sounion? Ah, Sounion, sigur! Si da-i gesticulat si explicatii  in greaca. Dupa vreo 15 minute in care grecii ne-au explicat cu un entuziasm nestavilit in ce directie sa mergem, eu ma cam satur si zic „Hai sa mergem ca nu intelegem nimic. Doar zambim frumos, dar pe unde s-o luam nu stim… Hai sa gasim autostrada inapoi”. Cand aude grecul cuvantul autostrada, izbucneste in ras si super fericit aproape intra in masina (pe fereastra)  si da sa-l ia in brate pe sotul meu. Eu, speriata… „Italiaaaaaa!!!!” striga grecul incantat.  Eu dau sa spun nu, dar sotu’ intra in joc si zice da. Dove? Bari? Daaaa, Bari!!!! Yeaaaah, Lazio, fotbal, autostrada,  Attiki, inapoi… Lasam in urma grecul fericit ca a vorbit in limba lui cu italieni din Bari si pornim spre autostrada, in timp ce doamna de la GPS ne atentiona disperata sa intoarcem in Sounion care pentru ea era centrul Atenei. Se vede treaba ca aici toate drumurile duc la… Atena 🙂   Hai sa vedem daca GPS-ul recunoaste Attiki, fiind cam singurul cuvant pe care l-am inteles din vorbaria grecului, pe langa Bari si autostrada… Da, recunoaste, dar avem 2 ore de mers. Of, Doamne, cat stam in masina, iar…  Si mergem, mergem, mergem, trecem pe langa aeroport, din nou… Hai totusi sa oprim la o benzinarie si sa luam o harta, ca gps-ul asta e cam… Oprim, coboara sotul, ia o harta si revine la masina usor cam suparat. Usor este… foarte putin spus. Cap Sounion se afla in cealalta parte a peninsulei. Nici o legatura cu directia noastra de mers. Dupa o criza de nervi legata de promptitudinea si corectitudinea informatiei GPS-ului, inteleg ca trebuia sa ne intoarcem din drum si sa urmam harta, in directia, guess what, aeroport, din nou,  apoi Cap Sounion. Inchidem GPS si pornim la drum. OK. Acum avem aproape 3 ore de drum + 2 ore deja pierdute…Cam atat cu tehnica… Cu harta in mana si opriri dese, nu de alta, dar mie mi se face rau daca citesc ceva in masina, harta, carte, nu conteaza,  reusim sa ajungem noaptea tarziu la hotel. Din fericire, hotelul este superb si templul lui Poseidon, se zareste in departare. Am vrea sa dormim, dar copiilor le este foame. Unde sa mancam? Hai sa mancam la hotel, la restaurantul grecesc, de fapt restaurantul cu specific cretan. Mancare din Creta. Frumos decorul, faina marea, superb templul, dar… Surpriza, meniul este fix. E adevarat ca suna apetisant, dar suntem zob si tare as merge la culcare.  Vreo sansa sa fie o cina scurta si rapida? Visez… Vine mezze. Minunat, savuram fiecare bucatica. Ii jignim putin cerand tarama salad, care nu e din Creta, vezi doamne si nici nu am gasit la vreo taverna in zona. Doar in Mykonos. Suntem aproape full, cand vine mezze cald… Ne mai luptam putin, dar cam ajunge… Cand credem ca e gata, vin legumele umplute. Inca putin si vin placintelele cu branza… Oficial, renunt. Copiii, aproape adorm la masa. In sfarsit vine mielul pregatit la cuptor. Miroase extraordinar, arata de poveste, dar eu nu mai pot nici sa ma uit la el… Vinul alb si rosu e tot din Creta si este organic… O delicioasa tortura nesfarsita… In cele din urma scapam… Adormim bustean.. Dimineata, deschidem ochii si vedem… Oh, ce priveliste minunata! Am uitat tot ce am patit cu o zi inainte. De poveste!
 

Sounion (1 of 1)-20

 
Mergem la micul dejun. Fructe, iaurt, placintele cu branza, tot felul de branzeturi grecesti absolut minunate… Mancam pe o terasa superba, admirand marea, insulele din departare, templul.
 

Sounion (1 of 1)-23

Sounion (1 of 1)-4

Sounion (1 of 1)-21

Sounion (1 of 1)-24

Sounion (1 of 1)-14

 
Mai zabovim pe plaja, citim, inotam, ne relaxam, iar dupa amiaza vizitam templul lui Poseidon. Ma fascineaza. Arata ca in visele mele… Daca m-as putea intoarce in timp, as vrea sa traiesc in antichitate, in Grecia antica, intr-un templu. De cand doream sa ajung aici. Construit in stil doric, in sec 5 i. Hr., templul  este ridicat pe o stanca abrupta, chiar pe malul apei. Batut mereu de vanturi puternice si inconjurat de ape albastre, adanci, asa cum se cuvine unui templu dedicat zeului marii, templul lui Poseidon este deosebit de spectaculos. Ma lasa fara cuvinte. Vantul batea atat de tare incat baietelul meu cel mic a trebuit „ancorat” de tatal lui, nu de alta, dar  nu doream sa-l vedem zburand. Impresionant. Poate apusul de soare l-a fermecat si pe Lord Byron, aici, la Templul lui Poseidon…
„Place me on Sunium’s marbled steep,
Where nothing, save the waves and I,
May hear our mutual murmurs sweep…
(Lord Byron)

Sounion (1 of 1)-12

Sounion (1 of 1)-13

Sounion (1 of 1)-15

Legenda spune ca Tezeu, fiul lui Aegeus, regele Atenei, a plecat sa ucida Minotaurul inchis in labirintul regelui Minos din Creta, labirint faimos, construit de arhitectul Dedal. Pentru a potoli foamea si furia acestui minotaur, cretanii ofereau jertfa in fiecare an 7 femei si 7 barbati. Cu ajutorul Ariadnei (faimosul fir al Ariadnei), Tezeu reuseste sa iasa din labirint dupa ce omoara minotaurul si porneste spre tatal sau, Aegeus, uitand insa sa schimbe panza neagra a corabiei cu una alba care sa le dea vestea  buna celor de acasa. Disperat, vazand corabia indoliata, Aegeus, crezand ca si-a pierdut fiul, se arunca in mare, chiar de pe stanca pe care este astazi Templul lui Poseidon. Marea avea sa se numeasca Marea Aegee.  Sa nu uit, in drum spre Atena, Tezeu a „uitat” promisiunea facuta Ariadnei si a parasit-o pe o insula Naxos. Infuriat de izbanda lui Tezeu, regele Minos  crede ca a fost tradat de arhitectul Dedal si il inchide, alaturi de fiul sau, Icar, in labirint. Stiind ca nu au cum sa iasa din labirint pe pamant, Dedal construieste aripi din pene si ceara. Reusesc sa  zboare din labirint, dar Icar uita sfatul tatalui sau  si, crezandu-se invincibil, se apropie de soare. Soarele topeste ceara si Icarus se zdrobeste de pamant… Ador legendele grecesti 🙂 Ma opresc, sa nu va plictisesc 🙂

Sounion (1 of 1)-16

Sounion (1 of 1)-17

Sounion (1 of 1)-19

Sounion (1 of 1)-11

A doua zi, vrem sa mergem la o taverna greceasca, dar in afara hotelului. Ni se recomanda o taverna dintr-un sat din apropiere, taverna cu specific pescaresc. Am merge seara, parca. „Nu seara, mergeti la pranz, ca vin grecii si nu mai gasiti peste”. Ne bufneste rasul. Cum adica vin grecii si nu ne ajunge pestele? Aveam sa intelegem. Intr-adevar, in taverna super aglomerata cred ca eram singurii nevorbitori de greaca. Singurii turisti.  Mancarea curgea valuri, iar frigiderul de peste, la 2 pasi de noi, se golea pe minut ce trecea. Grecii stiu sa traiasca, stiu sa manance bine. Ce bunatati am mancat?
 

Sounion (1 of 1)-5

Salata mixta – salata greceasca, salata de sfecla, piure de fava beans, salata verde, salata de fasole black eyed, stevie si kale calite, cartofi cu sos de usturoi

Sounion (1 of 1)-6

Pasta de usturoi (pentru calamari)

Sounion (1 of 1)-8

Langustine

Sounion (1 of 1)-7

Tzatziki
Si au mai fost  sardine la gratar, midii in sos de vin, cele mai minunate pe care le-am savurat vreodata, lup de mare la cuptor, cu sos de unt si lamaie de-o parte, calamari prajiti, caracatita la gratar… Scoicile in sos de vin au fost „vinovate”  de oprirea fotografierii bunatatilor. Atat de mult mi-au placut, incat am mai comandat o portie enorma cu care m-am luptat singura. Ei, cum sa faci poze cand esti cu mainile in scoici si trebuie sa mai si protejezi farfuria de „invadatori” 🙂 O nebunie!
Mai jos, cateva fotografii cu bunatatile incercate in alte restaurante. Acum sunt absolut convinsa ca cel mai delicios mod de a pregati o caracatita este in salata, alaturi de cartofi fierti si dovlecei.

Sounion (1 of 1)-3

Mezze

Sounion (1 of 1)-2

Pizza – kid’s choice

Sounion (1 of 1)

Salata de caracatita, cartofi si dovlecei, preferata mea
Au fost cateva zile de poveste petrecute la Sounion, am adorat fiecare clipa de tihna, fiecare moment linistit,  fiecare secunda in care am privit Templul meu adorat. Si daca, totusi, am trait candva aici? E prea puternica senzatia de deja vu…
 
P.S. Intre timp aveam sa descoperim si problema GPS-ului. Nu recunostea locatiile decat daca erau trecute cu denumirea corecta din limba greaca, fara a recunoaste denumirea „englezeasca” trecuta pe harta… No comments…

2 Comments

  1. frumos peripluu,de legenda as putea spune!adevarul ca micile peripetii asezoneaza calatoriile si asa ele devin de neuitat!:)

  2. Chiar asa este 🙂 Devin memorabile 🙂

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

*