Cu cat e mai frig afara, cu atat imi este mai dor de destinatii mai calde… Nu pentru ca mi-ar place sa stau toata ziua la soare. Soarele este de ceva ani buni un „inamic” dragut, cu care sunt intr-o permanenta relatie de love&hate, pentru ca ma chinuie cu o intoleranta rebela. Cu creme speciale, palarii, umbrele, „camuflaj” in toata regula, o vacanta legata strict de malul marii, nu mi se pare prea exciting, for the moment…
 
Mi-e dor de Maroc. Mai precis de Marakesh. Anul trecut am fost pentru prima data si a fost senzational. Fata de iarna adevarata care ne-a zapacit anul trecut in Romania, cele 18-20 grade din Marakesh au fost un bliss.
Inceputul calatoriei nu a fost chiar happy… Zborul Geneva Marakesh cu Royal Air Maroc… Doamna, ce experienta… Don’t!  Am uitat camera video acasa. Aparatul foto s-a blocat.
Din fericire, ne astepta Hotelul Mamounia, o legenda a orasului, tocmai redeschis cu o petrecere impresionanta, decadent de luxoasa. La intrare am fost  intampinati de marocani in vesminte traditionale, desprinse parca din 1001 de nopti. Am fost serviti cu  un delicios lapte cu migdale si curmale.
Piata  Djemaa El-Fna este la 2 pasi de hotel, 5 minute de mers pe jos. Moscheea domina piata, aglomeratie, masini, biciclete, oameni, magazine, mirodenii, suveniruri si… maimute si serpi. Serpi veninosi, cobre, pe jos, langa  marocani care canta.  Nu un sarpe… Zeci de serpi… Cobrele stau in pozitia de atac (cum scrie la carte), dar nu misca… Poate zgomotul le nauceste intr-atat incat nu se mai pot misca? Baiatul meu mai mare uraste serpii si a facut un atac de panica. Degeaba i-am explicat ca nu se intampla nimic, ca aceste cobre nu ataca oamenii… Tipa, plangea si dadea sa fuga… Daca o lua in dreapta erau serpii, daca o lua in stanga dadeau masinile peste el (apropo’, in Marakesh e imposibil sa traversezi la o trecere de pietoni; doar daca ai usoare tendinte sinucigase si suficient curaj sa te arunci in fata masinii). Tine-l si incearca sa iesi din zona aceea… Cand zicem ca am scapat de serpi, vine un marocan zambaret, cam fara dinti,  cu un ditamai sarpele incolacit in jurul gatului, si ne intreaba daca nu vrem o foto.  Se apropie la 10 cm de pustiul meu spunandu-i sa atinga sarpele… Tine-te urlete… Mai departe… Nu se putea termina asa simplu… Au inceput sa apara marocani cu sarmane maimute chinuite, dar cu colti ascutiti, tot pentru foto… Am reusit sa ne intoarcem, mai mult pentru copilas, pentru ca noi am fi stat acolo cu orele sa iscodim locurile… In cele din urma pustiul meu si-a facut curaj, si in ultima zi a vrut sa revada piata El Efna. Nu s-a mai speriat… „Am fost curajos! Barbat.” :)
Sper sa revenim cat mai curand in Maroc, pentru ca am muuuulte de povestit, dar nu am foto si povestile neilustrate sunt cam seci: berberi, muntii Atlas, Kashban Tamadot al Lui Sir Richard (Virgin Airlines), tajine de vis, Palmieri, cascade, muzica marocana…Patiseria marocana, cea mai minunata si delicata ever!!! Mi-e dor…
 
P.S.  Ador vasul de tajine :) Ce sentiment minunat sa prepari o tajine in vasul special…
 
 

Monkfish tajine cu lamai marocane si masline verzi

Monkfish tajine

1 bucata de monkfish fresh (Metro sau Carrefour; aprox 1,5 – 2 kg)
in romana au tradus monkfish = peste unditar :)
4-6 linguri ulei de masline
1 ceapa rosie, taiata fin
2 morcovi, taiati cubulete
2 bete de celery, taiate marunt
1 lamaie confit (preserved/murata; eu ii spun citron confit), taiata fin
400 g rosii in conserva, cu suc cu tot
20 masline verzi
300 ml apa
frunze de coriandru (se gasesc cam dificil; eu am cumparat coriandru la ghiveci, de la Carrefour; nu rezista prea mult in ghiveci, oricum)
sare, piper

Chermoula

6 catei usturoi
putin ghimbir, taiat foarte fin sau ras (aprox 1 cm radacina de ghimbir, curatat de coaja)
1 ardei rosu, iute, fara seminte, taiat marunt (folositi manusi sau ungeti degetele cu putin ulei daca ardeiul e prea iute ; daca nu doriti sa fie spicy, atunci renuntati la ardeiul iute)
2 lgt sare
2 maini de coriandru verde
1 lgt sofran
4 lgt chimen (arabesc, pulbere)
8 lg ulei de masline
2 lamai, suc fresh

1. Se spala pestele, se sterge bine cu hartie absorbanta. Se taie bucati groase.

2. Se pregateste Chermoula: intr-un mortar se zdrobeste ustoroiul, sarea de mare (cu cristale cat mai mari), ghimbirul si ardeiul iute, pana se obtine o pasta. Se adauga frunzele de coriandru si se zdrobesc si acestea pana se obtine o pasta. Se adauga sofranul, chimenul, uleiul de masline, sucul de lamaie, amestecand cu pistilul mojarului.

usturoi + ardei iute

coriandru

safron

chimen arabesc

3. Se marineaza pestele cu jumatate din chermoula pregatita. Se lasa minim o ora, la frigider. Eu l-am lasat la marinat peste noapte.

4. Se pune vasul de tajine (sau un vas de fonta, dar sa aibe capac) pe foc, la incins. Se pun 2 – 3 linguri  ulei de masline, se pune pestele in tigaie si se rumeneste pe ambele parti (pana prinde culoare; nu trebuie sa fie gata).

5. Se scoate pestele pe o farfurie. In vasul de tajine (fara a-l spala dupa ce se scoate pestele) se adauga inca 2 – 3 linguri de ulei de masline, se adauga ceapa, morcovii, celery si se calesc 3-4 minute.

6. Se adauga  1/2 din citrons confit si restul de chermoula, rosiile (cu sos cu tot) si maslinele verzi.  Se fierb la foc mic aproximativ 15 minute (depinde cat de repede scade sosul).  Se adauga apa,  se da in clocot, apoi se lasa la foc mic inca 10 – 15 minute.

7. Se adauga pestele, se asezoneaza cu sare si piper, se pune capacul si se mai lasa pe foc inca aprox 6 minute (pana cand pestele este pregatit corespunzator).

8. Se presara cu restul de citrons confit si coriandru verde. Minunata cu cous cous.

Delicios, aromat, exotic…